Cuvântul de bun venit al primarului

Dragi prieteni,
Vă adresez un cuvânt de bun venit și vă mulțumesc că ați accesat pagina de internet a Primăriei Comunei Câlnic. Localitatea noastră se află în sudul judetului Alba, în partea de vest a Depresiunii Apoldului, într-o zonă colinară străbătută de valea pârâului Câlnic, afluent al râului Secaș. Spre sud, așezarea este străjuită de dealurile piemontane ale Sebeșului, prelungiri al Munților Șurianu și ale Munților Cindrelul. Înspre nord, localitatea noastră se învecinează cu Podișul Secașelor.
Amplasată într-o poziție favorabilă, localitatea este ușor accesibilă, fiind situată la 4 km de la intersecția șoselei europene E 81 (București-Pitești-Sibiu-Sebeș-Alba Iulia-Cluj Napoca-Oradea, cu ramificația E68 din Sebeș spre Deva și Arad), cu drumul județean ce trece prin Câlnic îndreptându-se spre Reciu și Gârbova. Totodată, Autostrada A1 Sibiu – Deva, prin nodul rutier de la Sebeș și Cunța, oferă localității noastre multiple oportunități. La finalul lucrărilor, autostrada urmează să lege Bucureștiul de Pitești, Sibiu, Sebeș, Deva, Lugoj, Timișoara, Arad și Nădlac.
Orașele cele mai apropiate sunt Sebeșul (13 km spre NV) și Sibiul (49 km spre SE). Satele din împrejurimi, Petrești, Săsciori, Căpâlna, Răhău, Reciu, Gârbova, Cărpiniș, Miercurea, au interesante situri și monumente istorice. Din Câlnic, pe un drum local, se ajunge în pitorescul sat Deal, o veche si frumoasă așezare românească.
Localitatea Câlnic este o așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului pe direcția sud-vest-nord-est. Menționăm că la Câlnic săpăturile arheologice sau descoperirile întâmplătoare demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică  și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice și romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu.
Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română, după cum susține Nicolae Drăganu, confirmat de Thomas Nagler. Toponimul a fost preluat de sași (Kelling) și de unguri (Kelnek). Dealtfel, numele de Câlnic este frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș –Severin sau Gorj.

Dacă malul stâng era locuit predominant de comunitatea săsească, pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 22 de familii, ca la 1857 numărul românilor să fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete. În mijlocul cartierului se află noua biserică ortodoxă, construită între 1960-1969, pe locul vechiului lăcaș cedata din 1792. Etnicii rromi sunt prezenți în 1733, iar planul din 1769consemnează un grup de case ce le aparțineau, în strada denumită si azi În Fierari, după meșteșugul pe care îl practicau.
Structura stradală include Strada Principală, ca cea mai importantă arteră, care in zona mediană a satului are o ramificație spre sud-est, respectiv Calea Reciului. Spațiul larg de la intersecția acestor străzi, actualul centru al satului, este piața târgului (Marktplatz) de altădată, amenajată acum ca o mică grădină publică.
Pe Strada Principală se află cele mai vechi case de locuit, precum si Primăria construită în anii 1910-1911 în stil Secession și Școala Generală edificată în 1901 în stil eclectic.
Cetatea medievală reprezintă cel mai valoros edificiu istoric și, totodată, marca distinctivă a satului Câlnic. Datorită păstrării sale în bune condiții, în mijlocul unei localități purtând până azi amprenta tipică a civilizației coloniștilor germani stabiliți în Transilvania, situl a fost înscris Lista Patrimoniului Mondial UNESCO (1999). Monumentul, excepțional din multe puncte de vedere, încorporează în substanța construită mărturii deosebit de importante pentru reconstituirea  arhitecturii Transilvaniei medievale și pentru întelegerea epocii din care aceasta a izvorât și căreia îi servea. Studierea cetății din Câlnic, evidențierea trăsăturilor sale semnificative, a asemănărilor și deosebirilor cu alte fortificații contemporane constituie demersuri care contribuie la îmbogățirea imaginii pe care o avem despre trecutul istoric. Nu în ultimul rând, atmosfera particulară pe care o degajă zidăria masivă și severă a edificiului, cuprins în ambianța pașnică a vieții rurale și în peisajul colinar înconjurător, face ca locul să capete un farmec aparte, inconfundabil.
Nădăjduiesc că această succintă prezentare a Comunei Câlnic vă va motiva să ne vizitați și să descoperiți oamenii inimoși și locurile minunate din inima Transilvaniei.

Cu prețuire și doriri de bine,

Bodea Lucian-Tiberiu,
Primarul Comunei Câlnic